Un cersetor de timp

Un cersetor de timp, probabil cam nebun

Statea la colt de strada cu o speranta intinsa

Privind nepasator daca sunt rau sau bun,

Vrea doar sa-i dau o clipa din clipa mea extinsa

I-as arunca probabil, fiind indiferent

Monezi de mult purtate in buzunare goale

Punandu-i-le in mana, cumva cu glas prudent

As vrea sa-i spun de tine si visurile tale.

Cum clipele se scurg din mana mea batrana

In mana lui ce parca este pre grea de timp

As vrea doar amintirea ce-mi place sa ramana

Sa-i dau to ce ma doare fara nimc in schimb

Un cersetor de timp, si las in urma mea

Nici nu mai stiu de-s vise si nici nu imi mai pasa

Trec mai departe iar cu amintirea ta

Si timpul cel pierdut, si ma intorc acasa.

Viata pierduta in doi

Se sting rand pe rand felinare,

Se aud rand pe rand rugaciuni.
Lumina in scorburi dispare,
Ne-ntorcem rand pe rand in strabuni.

Am scris pe coli nesfarsite
Sfarsitul ce vine-n galop.
Ne pierdem iubiti si iubite,
Primim goliciune in loc.

Cu fruntea cazuta-n tarana,
Cu viata pierduta in doi,
Sub unghii blesteme se-aduna,
Da-mi Doamne tributu-napoi!

Viata traita in doi

Îmi curg cenuși prin vene

Și mă întorc la tine.
De mult n-am mai oprit
Așa, timpul în loc.
În ochiul gol apare,
Încet o veche lume;
În mana-mi rece cade,
Din nou, ciudatul dor.
Și mă opresc la usă,
La fel ca altă dată.
Mi se topește ghiața,
Ce scut am zămislit-o.
Sunt dintr-o altă lume,
Ce pașii m-i conduce;
Ești dintr-o altă viață,
Cândva trăită-n doi.

28.06.2010

Versuri, din cand in cand

Mai vin din cand in cand sa imi sopteasca

Cum te-am pierdut si n-am sa te mai am nicicand
Cerand ca doua fire doar amintirea sa-mpleteasca
Un singur gand spre tine si-acela muribund

Mai trec din cand in cand, cararea de-alta data
Ce poarta inca pasii, candva pereche , doi
Acum numai pe mine ma cheama nu ma poarta
Caci nici sa mor pute-voi strabate inapoi

Mai vad din cand in cand si-atunci parca aivea
Departe langa mine si parca chipul tau
M-asez din nou pe piatra s-aud cum trece vremea
E rece dar sub ea mai arde dorul meu

Mai trage Doamne niste sfori!

Mai trage Doamne niste sfori,

Si lasa timpul cu incetul.

Asa cum spunea inteleptul,

Cu o moarte, suntem toti datori,

Ca te-am iubit, o vesnicie

Grabitul timp acum imi pare

Si acum te las, cu intristare.

A fost frumos, o reverie.

Iti amintesti cand ne tineam,

Atat de mult si strans in brate?

Cand noaptea se caznea sa-nalte?

Un cer de stele diafan.

Ma rogi "-mai stai!"; te rog "-ma iarta!".

De ti-am gresit iubita mea,

Cand plec sa imi zambesti as vrea,

Chiar de o lacrima te-ncearca.

Ma trage Doamne niste sfori,

Si lasa acuma tot inaltul,

Sa fie mai sarac cu altul,

Ce pleaca dintre muritori.

Razi!

Râzi!

Copil cu ochii-n cer
Două stele-ntr-un ungher
Râzi cu râsu-ţi efemer.

Stai!
Pe-o ramura de brad
Să-ţi aline văntul cald
Pletele şi chipu-ţi drag.

Vreau!
Să cern pe fruntea ta
Pulberea de la o stea
Şi întreaga viaţa mea.

Dormi!
Şi vise cristaline
Somnul vin să ţi-l aline
În nopţi calde şi senine.

Dă-mi!
Un strop din râsul tău
Căci aş vrea să răd mereu
Braţ la braţ cu Dumnezeu.

14.01.2010

Iarna

Intr-o zi scurta de iarna

Vine un fulg de nea si-mi spune
-Sti, a inceput sa cearna,
Peste rele, peste bune.

Un covor alb de omat
Peste al toamnei umed gri.
Demult plecat-au indarat
Pasarelele zglobii

De o data cu ninsoarea
Se aseaza noaptea rece
Luna albeste departarea
Inecata in tacere

Si de odata imi tresare
Gandul ce m-arunca-n sus
Si ma-ntreb cu voce tare
-Fulgul meu, unde te-ai dus?

17.01.2010

Schimb

As vrea sa schimb trupul de lut

Cu o naluca sau cu altceva.
Sa uit tristeti ce au trecut
Tristeti ce vin sa las in urma mea.

Mai scriu bucati de poezie
In versuri ce s-eastern tacut
Pe coala alba de hartie
Cu glasul stins, aproape mut.

Iar tu ce imi curgeai candva prin vene,
Mai vino-n vizita din cand in cand
Adu-mi cadou orice, chiar si blesteme
Si lasa-ma din nou sa te privesc plecand.

Ma stern iar pe pamant, ca o ninsore rece,
Din miile de fulgi imi mai topesti cativa
In stoluri amintiri continua sa plece
Iar tu candva iubito, acum nu esti a mea.

Ia-ti Dumnezeule creatia-napoi
Si te intreaba daca nu cumva
Cand impartita-I fericirea-n doi
Oare-ai uitat de jumatatea mea.

Exilat in lumina

imi tes din dureri un cocon

in care ma-nchid

singuratic si bland

ma preschimb intr-un fluture alb

si zbor, si adorm,

intr-un pumn de copil

ce ma frange usor

poleindu-se-n palma

cu pulberea mea de iubire

adunata in treacat

Singur

Stau singur si trist in odaia pustie,
Ochii aproape orbi privesc acum straini,
La mana-mi ce tine o fotografie,
Din care cu un zambet durerea imi alini.

In soba doar focul e stins si de mult,
Ninsoarea se aseaza, pe cruce, pe mine,
La cum sufla vantul mai stau sa ascult,
Si nu mai stiu de-nvata sa cante sau suspine.

Stau singur si trist iar odaia pustie,
E rece si neagra, departe esti tu,
E noapte in mine si moarte ma-mbie
Iar eu sunt prea singur sa-i mai pot spune nu

Decembrie 200

De am sperat vreodata in searbade nimicuri

De am sperat vreodata in searbade nimicuri,
A fost doar amagirea unui vis desert,
Caci lacrimi cad acum din ochii orbi in
picuri,
Cand plange-n mine lutul rece si inert.

Eterna suferinte isi face loc in mine,
In sufletul asa pustiu si muritor,
E frig afara si ploaia incepe sa suspine,
Cazand doar pentru mine, marunt, asurzitor.

Ma-ntorc in lumea mea tacuta,
Cu spini in jur si zambete putine.
Vocea fericirii aici e pururi muta,
Doar vantul se loveste de vechile ruine.

.............

noiembrie 2000

Anti-declaratie de dragoste

Te iubesc...
nu stiu ce altceva sa spun
atunci cand imi inchid aripile si cad spre tine.
nu vad imprejurul caci ai asezat mii de oglinzi,
cand sufletul se vede-n ochi eu privesc ochi de scticla
mai tac putin poate-am sa zbor din nou
dar cum ma strangi in brate cu brate peste aripi
raman in loc privind in sus.
mai am putin si am sa strig zavacnind din tot seniul
caci vreau sa plec, din nou,
lasand in urma vise inpachetate-n pulberi.
Te iubesc...
nu vreau s-o spun soptit,
ci sa o strig din tot inaltul.

O lacrima

o lacrima ce a cazut cand ai plecat
din ochiul meu ramas prea gol fara de tine
se scurge pe obraz tarziu in noapte
si vin nebuni ce imi soptesc in minte vocea ta
in intuneric cand clipele mor
suspinele mele ce striga numele tau
se sparg in ecoul surd
al lacrimii ce cade in mana-mi rece de argint
si-am strans-o-n pumn
si-am asezat-o-n urma ta.

Primavara

Printre ramuri verzi de brad
Soarele razele-si trece
Incalzind natura rece
Cu al lui zambet cald.

Paserelele si ele
De sub iarna au iesit
Cu al lor cantec nesfarsit
Care ajunge pan' la stele.

Toti copacii infloresc
Incet, incet; unul si unul
Timid si triumfal creeandu-si drumul
Spre plaiul primaverii pitoresc.

Acum cand soarele apune
Aceasta zi de primavara se sfarseste
Dar maine iar, de la-nceput porneste
Cu toate frumusetile din lume.


14.04.1995

Umbre de suflet

cine a pus creionul asta stramb in mana mea?
mi-au dat mii de caiete
dar nu m-au invatat ce sa scriu in ele
decat despre tristete
pe cate coli am ars
si-n cate sute de cuvinte
am ingropat si-am rasarit
aceleasi tanguiri
am strans un pumn de lacrimi
si unul de tarana
zadarnic incercand sa ma mai nasc o data
am incercat sa uit
cand mi-ai spus sa nu-nvat a te iubi
trebuia singur sa simt cum singur sa raman
acum trebuie sa mor sa se mai nasca-un vers
cine a pus creionul asta stramb in mana mea
nu am stiut cum eu am scris
caietele din care rasar umbre tarzii de suflet

02.09.2006

Bucati din mine

bucati din mine
franturi de destin
putina viata, putina moarte,
un zambet prelung aducator de umbre
si ochii mari dorind sa cuprinda
dintr-o privire intreaga lume a sufletului tau
un strop de amar, o lacrima pribeaga
ce curge pe obraz, mai sapa un rid in suflet
o inima-nghetata ce bate in tacerea-i
furtuni de fulgi de ghiata,
nu-i soare s-o cuprinda
nici foc sa o topeasca
bucati din mine
cazute pe asfalt
iar tu trecatorule
alege-ti una,
sa o iubesti,
sa o urasti,
sa o admiri de-ti place
sau sa o ucizi sub talpa bocancului tau
alege-ti o frantura sa fie a ta
iar eu nu vai mai fi al meu.

Nebun!?

sunt eu oare un nebun
asa cum uneori gandesc
asa cum cei din jur imi spun,
sunt eu nebun ca te iubesc ?
sau doar inima-i de vina
ca bate ca nebuna-n piept
sau sufletul ce trist suspina,
sau eu ca inca mai astept ?
de mi-ai fi dat o vorba de raspuns
caci te-am strigat multi ani din greu
o vorba-ar fi fost de-ajuns
o vorba si te-as fi iubit mereu.

Oare?

mi-ai soptii ca ma iubesti
daca urechea mea ar fi surda ?
m-ai privii in ochi
daca ochiul meu ar fi orb ?
mi-ai tine mana intr-a ta
daca mana mea ar fi batrana si aspra ?
mi-ai saruta lacrima amara
ce a cazut cand tu mi-ai spus adio ?

31.12.2000

Dorinta

s-adorm pe pleoapa ta
sa ma hranesc cu visele tale
cand tu dormi
eu sa fiu ingerul care vegheaza somnul tau
iar zorii sa m-alunge
pe mine ingerul de pe pleoapa ta
si voi venii din nou cand soarele apune
sa-ti spun povesti
si sa adorm pe pleoapa ta


21.08.2001

Inainte de tine

ma duc s-adorm
sa te visez
sa ma asez in palma ta
si asa cum tac
sa-ti spun ca te iubesc
pe-nchisa-ti pleoapa ta
astern un vis
cel mai frumos
si te rapesc departe-n nori
pe lumea mea ti-o jur
am sa te-mbrac în stele
sa-mi fi tu cerul ce-mi vegheaza
noapte de noapte
visul.


12,08,2003

Despre un strop

durerea unei frunze
ce moarta cade din copacul ei
durerea unui strop de ploaie
ce vine sa imi bata in geam cu degete subtiri de ghiata
ce muta e durerea in juru-mi
si-n liniste visele mor
devin infinit si lacrima tace
e o ordine nefireasca in lucruri
timpanul sta drept
iar ochii-mi sunt goi
la capatul privirii mele e pustiu
as vrea sa-nvat de la copac
statornicia lui atunci cand frunzele mor
iar norul ce-si pierde rand pe rand stropii
ma-nvete saplang
iar frunza mi-e visul
iar stropul esti tu.


21.11.2000

Nu sunt ca voi

Nu sunt ca voi,
Am invatat sa mor inainte de a ma naste,
De teama sa nu uit vreodata sa traiesc
Acum stiu, sunt lucruri mai ingrozitoare decat moartea.
As fi invatat sa nu iubesc,
De-as fi stiut m-as fi nascut piatra,
Frunzele toamnei ce-imi cad pe ochi imi par de plumb,
Iar umbra amnintirii tale ma ingrozeste mai mult decat eternitatea,
Mai stai !
Caci m-am nascut din buza ta o data cu intaiul te iubesc,
Si-am invatat sa te visez atunci cand nu esti langa mine.
Mai stai, nu sunt ca voi,
Am invatat sa mor dar nu si sa traiesc fara tine.

Tu

Doi ochi verzi ca doua picaturi de roua,
Pe frunza unui trandafir salbatic
Si mana-ti fina ce ma alinta usor
Lipeste-ti sanul gol de pieptul meu
In ochiul tau ma zbat, rece ca un fulg de zapada
Si ma topesc in tine, de dragostea ta
Ti-am scris un vers, tarziu intr-o seara
Sperand ca il vei mangaia candva
Doi ochi verzi… si mana-ti fina,
Alinta-mi versul, strange-l la pieptul tau,
Cand nu sunt eu aici e el…
Si noapte buna.
Tu esti o stare,
Iubirea nu exista, doar tu!

La picioarele mele

la picoarele mele,
stai tu lume !
am sa ingenunchez in fata ta,
dar nu acum, acum e randul tau
sa plangi tu pentru mine,
caci eu nu am timp,
vreau sa traiesc !
si nu prin tine,
ci peste tine.
sa fiu cat mai aproape de cer
si-atunci cand ploua,
sa fiu eu cel dintai
care sa fure stropii fericirii.
sa-ti fure prima raza
si-atunci cand mor,
ingroapa-ma departe de aici
undeva pe o stea.
la picioarele mele,
nu mai e nimic acum,
adio !
adica vin la tine.

De la plus infinit la minus infinit

Fericirea ?
mai mult decat fericirea
o bucurie
mai mult decat bucuria
un suras
mai mult decat un suras
un zambet
mai mult decat un zambet
o lacrima
mai mult decat o lacrima
un suspin
mai mult decat un suspin
Suferinta !

As vrea sa fi aici

as vrea sa fi aici,
dar ma intreb oare acolo
te va ajunge gandul meu ?
picur spre tine
cu fiecare strop de ploaie
si vantul fie mangaierea mea
pe tampla ta sa ma astern
prelinga ploaia stropii lacrimilor tale
pe buza mea
si le voi mangaia cu-o sarutare.

Schimbare

ingrop adanc in oase moarte
si diamante si durere
si atept sa se scurga
ultima picatura de vita din mine
ma intorc prea devreme in lumea mea
acolo unde pentru mine ploaia plange
acolo unde noaptea rece
imbratiseaza chipul de lut
pana se va face una cu pamantul
lasa-voi in urma blesteme
prea multe blesteme
lasa-voi in urma minuni
prea putine minuni
si gol de sentimente pasi-voi iar
in incaperea uriasa, intunecata, rece
cu preti de argint si lumanari de plumb
inchina-voi viata mea pe altarul tau
si atunci linistea din mine va fi moartea din oameni
si tot ce voi simtii va fi goliciune
apoi tarziu intr-un colt uitat inlauntrul meu
mai moare o stea cu fiecare clipa ce trece
tarziu timpul lenes ucide
in minte cate o stea si clipele mor
pana ce timpul se va oprii pe un colt de stanca
sau mai inalt in inima mea.



15.02.1998

Nimic

sa-mping cu fruntea cerul
sa il ridic mai sus
pe masura fericirii mele
sa iau un pumn de cuie
si sa ma rastignesc intre stele
si sa rama asa pe bolta de smoala
iar din stropii fierbinti cazuti pe pamant
sa rasara trandafiri
sa iau pana si sa scriu
iar pe foaia alba in loc de cuvinte
sa fie lacrimile fericirii mele
ma mint,
uneori in zadar
ca pot zambii
ca cerul e prea mic
sa-ncap sub el
ca raiul este in palma mea
suntem doar muritori
doar un suspin in noapte
cahiar daca timpul ar curge inapoi
tot am murii, tot am devenii tarana
si-atunci ma regasesc in intuneric
si inima imi bate
nu flori si stele ci suspine
si-adorm tarziu intr-un fotoliu visand ca sriu despre iubire.

Declaratie de dargoste

(din suflet, celei care va veni...)

mi-e dor de iubirea ce nu am avut-o
vreau sa te srang in brate mai mult decat oricand
si sa dansam asa cum niciodata n-am facut-o
si-apoi s-adorm cu tine-n gand

parfumul tau as vrea sa-l simt o vesnicie
chiar daca tac si n-am nimic de spus
un rasarit iubirea noastra as vrea sa fie
chiar daca stiu; va fi doar un apus!

mi-e greu sa te privesc in ochi
stiind ca nu-ti pot oferi
decat ai despartirii stropi
si-un trandafir ce prea devreme se va ofili

mai bine plec acum pana nu-i prea tarziu
cand la chemarea ta din drum n-am sa m-opresc
cand in inima mea e inca pustiu
cand inca nu am invatat sa te iubesc.




11.11.1997

Suflet de poet

asa sunt eu si asa voi fi,
pana atunci cand voi muri
singur mereu, singur si trist
pentru cei din jur nu mai exist.

soarele meu e rece si stins
un zambet trist pe chipul nins,
ma arde ghiata din priviri
si-nchin un vers amar eternei despartiri.

ca trestia de vant m-aplec
dar ma ridic si iarasi plec
pe-acelasi drum ce duce spre apus
acolo unde soare nu-i, nici stele nu-s.

asa sunt eu suflet firav
mereu plangand, mereu bolnav,
mereu gandul il suferinta-l port,
mereu sunt viu, mereu sunt mort.



23.08.1996

O parte din mine

cum as putea sa uit ?
sarutul tau,
sau chipul tau cand imi zambeai.
cum as putea sa uit ?
cand inima in piept
batea din ce in ce mai tare.
cum as putea sa uit ochii tai ?
ce ma priveau tacuti,
sau mana ta
cand o starngeam
sperand ca infinitul
sa-ti fie ascuns in palma.
cum as putea sa te uit vreodata ?
cand esti o parte din mine.



29.02.2000

Mereu

nu imi ajung cuvintele
sa spun ce am de spus,
foaia e mult prea-ngusta iar locul mult prea stramt
e mult prea mica lumea prin care timpul trece
acum cand anii au ajuns la capat
doar moartea ne mai desprate
caci doar aici moare speranata
si asteptarea se inchee
aici anii cei goi par clipe
si zambete putine acum sunt doar dureri.
si vantu'-ntr-un tarziu va inceta sa bata
iar muntii mari vor deveni nisip.
poate sa piara lumea,
pot chir sa pier si eu,
dar cplipa-n care te-am iubit va dainuii mereu.


pentru fiecare clipa de sufernta exista un zambet asa cum pentru fiecare viata ce incepe exista una care se sfarseste, mereu...


mereu
06.03.1999

Mi-e somn de tine

se sting in mine flacari 

ce altadata vise
luceau pe bolta-mi neagra
fara de tine azi
sa uit in doar o clipa
minunile promise
sa nu-nveti niciodata
sa plangi, sa mori, sa cazi.
te-as cere acum pe tine si zeilor
pe care-i sfidam pana mai ieri
se nasc in mine astazi franturi de poezie
pana cand va ramane
nimic sa imi mai ceri.

O clipa

pot chiar sa tac
tu sti ce spun
ma mai plimb si acum in parul tau
fara a sti daca a fost ieri sau altadata.
ca sa te uit te-am ascuns in mine
si m-am rupt in mii de bucati
sperand ca vei fi in cea pe care nu o va gasi nimeni
dar erai in fiecare...
poti sa traiesti un veac in van
si-o viata intr-o clipa.

Mi-e sete de tine

daca te-as saruta azi
la ce distanta maine-ar fi ?
pe buza mea sa arzi
sau nicicand sa mai vi.
ma strigi incet in noapte
de undeva din mine
purtat de-a tale soapte
si dorul meu de tine.
strivesc printre morminte
carari intunecate
purtat pe aripi sfinte
de buzele muscate.
la capatul priviri
rasari din intuneric
cu ninbul nemuririi
purat in ochi feeric.
as vrea sa sorb din buza-ti
iubirea ce mi-o porti
am asteptat-o atatia
ani grei si vi si morti.
mai lasa-mi-te o zi
si-apoi de vrei te du !
minune de a fi
si noi si eu si tu.

Paradox

m-am odihnit o clipa pe amintirea ta
spre a porni spre maiinaltul meu
cum te-ai desprins privind prin lacrima de lut
am plans cu mine pana cand
nimic n-a mai ramas sa te jeleasca
as vrea sa pot sa curg din nou in drumul tau
dar nu te mai gasesc ca alta data
in locul meu ramana vant sa spuna "te iubesc!", "adio!"
astern pe perna ta un ultim gand
lasat uitat intr-o camara
cu fiecare gand pasesc spre lumea ta
si recunosc copaci ce-i scrijeleam o data
trecutele simtiri ecouri isi mai poarta
in dulcea calda lume-a ta
ma regasesc si eu scaldat in intuneric
un infinit in mine, un infinit in jurul meu
sunt vecuri pan' la tine si totusi sunt acolo
un paradox iubirea si totusi ne-am sfarsit.

Nescrisa Iubire

traim doar o frantura din clipa care vine
ne-a mai ramas eternitatea iubirii ce va fi,
iubesc si ard si mor si toate pentru tine
pierdut in nemurire scriu tot ce va veni.

un dans de-acum celebru pe bolta instelata
scriind pe mii de stele povesti ce vor urma,
tari-voi chiar din nou simtiri de alta data
mai mult ca niciodata aici in palma ta.

mai trece o dorinta in noaptea mea eterna
sa vi si tu aici, s-o cautam in doi
iubirea ce-o vom scrie va fi mereu suprema,
mareata decat lumea si-ai ei uitati eroi.

si-atunci cand nesfarsitul ne va-ngropa in manta-i
vom curge impreuna spre lumea unui vis
croit in nopti cu stele o cale catre-un rai,
povestea unui drum trait, simtit, nescris.

pe-aripa unei soapte ma-ngrop in intuneric,
nu trebuie decat sa simti tot ce nu vezi
va fi mereu o clipa si tot in ea feeric
mereu pastreaz-o-aproape si nici cand sa n-o pierzi!

Despartise

iti dau durerea din priviri
sa umpli golul dintre noi
si peste foi cu amintiri
sa cada-ale uitarii ploi

sa aruncam cu vorbe grele
in ce-a fost clipa fericirii
sa arzi visele mele
in focul rece al despartirii

sa vina norii mari si grei
peste albastul cer senin
apoi surasul sa mi-l iei
si sa-l preschimbi intr-un suspin

sa incercam, de vom putea
sa uitam tot ce a fost
sa uit ca-ai fost iubita mea
iubitul tau sa uiti c-am fost

si ce-a ramas sa inecam
in vasul despartirii
si cu cruzime sa uitam
imensa clipa-a fericirii.

1996

Inceput

ne piedem in profan
si-ncerc sa mai respir o gura de iubire
sa te mai sorb o data
chiar inainte sa ma pierd
undeva aproape de tine
mai spune-mi o secunda
sa te astept acolo
eram candva divini
mai spune-mi o secunda
ca am sa te mai vad
si as mai vrea sa pot
sa te ascult, caci tu ma chemi
la fel ca pana acum
dar eu nu te aud la fel...

Inceput

ne piedem in profan
si-ncerc sa mai respir o gura de iubire
sa te mai sorb o data
chiar inainte sa ma pierd
undeva aproape de tine
mai spune-mi o secunda
sa te astept acolo
eram candva divini
mai spune-mi o secunda
ca am sa te mai vad
si as mai vrea sa pot
sa te ascult, caci tu ma chemi
la fel ca pana acum
dar eu nu te aud la fel...

Un Ochi

le-adun pe toate intr-un ochi
ce-ar fi mereu inchis sa-l tin,
s-adun in el zile si nopti
s-adun in el orice suspin.
le strang, le-nchid si-l tin inchis
prinzandu-te pe tine-n el
de-ar fi cosmar sau doar un vins
orice ar fi imi e la fel.
am incercat sa te ascund
sa nu mai stiu nimic de tine,
tot ce-am avut acum tinand
inchis in ochiul ce spre mine
priveste plin si sec si trist
de tot ce-a fost candva, o data,
de-ar fi sa-l tin mereu inchis
am fi doar noi si viata toata
ar fi o noapte nesfarsita
si-atunci de pleci din fata mea,
renasti. si-n lumea mea umbrita
te am acum si pururea...

11.06.2005

Mi-a mai ramas putin

mi-a mai ramas putin din visul de pe urma
si de mi-ar fi s-aleg pe tine te-as visa,
privesc in ochii tai cum dragostea se curma
privesc acum sfarsitul, cum nu mai esti a mea.

mi-a mai ramas putin din ultima traire
ce rost mai are-acum ca m-am nascut si iar
pierdut-am intr-o clipa asa multa iubire
promisa nopti de-a randul, promisa in zadar.

mi-a mai ramas putin din ultima amintire
pe care o voi pierde acolo undeva
stiind cat te-am iubit, de mult, eu in nestire
uitand ca intr-o vreme jurai ca esti a mea.

mi-a mai ramas putin si am sa mor, chiar maine
si ma voi ingropa cu tine-n vena mea
atunci vor inceta aceste reci suspine
atunci va inceta fierbinte ruga mea.

Aproape

m-as fi sfarsit in mii de zari
sa-ti simt privirea cum nu ma mai priveste
si as fi curs in mii de mari
de-as fi simtit dorinta cum nu ma mai doreste

te-asemui unui vis ce dogoreste-n mine
te simt cum arzi si vreau, sa ma topesti mai mult
acum imi esti aproape si clipa care vine
as vrea sa te aduca, sa te iubesc mai mult

de-ar fi sa-mi spal privirea in lacrimile tale
as rupe o minune de unde-as apuca
de-ar fi apoi sa ma lege in zeci de mii de zale
as aseza-o-ntai aici in palma ta

si de ar fi ca versul sa-mi piara in vapaie
ar rasarii in mine, purtat de chipul tau
ar rasarii mai mandru si-n si mai scumpe straie
si ar pleca spre tine, acolo sunt si eu !

27.08.2006

Tie

ma scurg in pamantul tau
si te-as iubii de-o mine de ori de m-as mai naste
visez la petalele tale
de-ar fi sa iti hranesc culoarea
ma-as pierde in seninul tau
si-nvat sa uit
ca nu am sa mai fiu o data
me leg de tine cu fire subtiri
de noapte albastra si doruri nespuse
te in pierd in visari atat imi esti de-aproape
ti-as spune cat de mult te iubesc
dar nu mi-au dat cuvintele
ma scurg in pamantul tau pentru a-ti hrani visele
adorm pe pleoapa ta
si-as vrea sa mor inger sa-ti fiu
ma regasesc prin tine si-am sa raman asa
mereu indragostit, sfidand o vesnicie
ce-ar vrea sa nu ma-nchida in nemurirea ta
intind spre tine-o aripa, purat printre himere
cand iti sarut tacerea cu valuri de argint
adorm tarziu si-n brate te inchid o nemurire
privesc in intuneric, in mine, si te vad

01.09.2006 

Am scris.

am ras,
am plans,
mai mult.
o clipa
cu fiecare clipa
ce am ucis-o pana acum.

am mers
nu am venit
ci am pelcat.
in loc s-astept
te-as fi gasit,
erai aici.

am strans
pe fiecare aripa
lacrimile tale
mai am polen
doar pentru o clipa
si am sa zbor pana la tine.

am scris
si am tacut
cu fiecare cuvant
lasand tacerea sa se astearna
pe versul meu
pe mine,

sfarsit.