M-ai învins, continuã! (2)

În lumea mea te plimbi pe coridoare lungi,
Ecoul se revarsã iar paşii tãi dispar.
Mãreţe felinare înalţi sã îmi alungi,
Roiuri de întuneric, din ce în ce mai rar.

Mai spune-mi o poveste, mai toarnã un pahar,
Mai vino doar o datã sã vezi cum stau întins.
Aştept sã-mi dai un semn şi toate în zadar,
Tu pleci cu fruntea sus, iar eu ramân învins.

Şi de pe culmi înalte rosteşti cuvinte grele,
Ce au sã se prevale ca pitetrele-n mormânt.
Îţi faci cununi de pene din aripile mele,
Privesc, în ochii-ţi mari nimic nu-mi este sfânt.

Şi ti-am gustat noroiul, adus prin mâini strãine,
Mânjinu-mi şi obrajii şi sufletul flãmând.
Acum când sunt curat şi am uitat de tine,
De m-ai învins iubito, sã te gãsesc râzând!

Amagire

Am trecut din nou in rime,

Si mai bune, si mai rele,

Zile negre sau senine

Vremea toate sa le spele.

Am iubit doar pe hartie,

Ce n-am spus, ne n-am simtit.

Si am mintit, cu maiestrie,

Scriind tot ce n-am iubit.

Am creeat lumi si aievea,

Le-am dat viata din condei.

Buze fragede avea,

Ma imbata mirosul ei,

Si in mana-mi inclestata,

Printre degetele-i fine,

Navaleau asa de-o data,

Si surasuri... si suspine...

Adormeam strangand la piept,

Trupul gol. Si plin de mine...

Ooo! Aveam sa ma despept,

Printre coli; dar fara tine.

Poveste inversa.

Ma lupt sa dorm, chiar de plusatii regulate nu ma lasa.

Te-am cautat si azi si te-am gasit ca de obicei aici,

Ma zbat sa pierd, visez si ma intorc acasa,

Sa ma privesti in ochi chiar de nu ai nimic sa-mi zici,

Te prind de mana, simt doar pielea-ti fina.

Si insetat te beau acum prin palma mea,

Iar tu ce pana nu de mult mi-erai straina,

Acum privesti un om si-n ochi chiar lumea sa.

Ma mai intrebi cum oare inca astept in intuneric,

Masini de foc, pe care doar ca te aduc la mine.

Le astept cu nerabdare gandindu-ma numeric,

Cat oare vor mai bate secunde si suspine.

Sa-nchid ochii imi ceri; privesc o alta lume

Ascuns pe dupa pleoape visul mi-l regasesc

Iar buza imi vibreaza si nu pentru a spune

Saruta buza ta, ciudat, cumva firesc.

Trup

Ma cheama, ma indeamna, ma trag de partea lor

Si simt cum musca parca de mii de ori mai tare

Alerg, m-ascund si sper ca sunt nemuritor

In timp ce tot in mine si imprejuru-mi moare

Inchid ochi fara ploape; de dupa dinti ma striga

O voce ca un urlet, o limba ca de lut

Ma infasor in piele si vreau sa te atinga

Sa mi te fur prin pori sa te inchid in trup

Cum merg mana in mana doua fapturi hidoase

Pe acelasi drum de piatra nevrand in nici un fel

Sa isi urmeze calea si trupul sa il lase

Un inger si un demon… Si eu purtat in el.


19/09/2011

The world behind my eyes

I’m blind and mad

The world behind my eyes

It’s yours to have

You wear my skin

You speak my voice

You’re running trough my veins

And when my hands

Won’t feel your hands

And when my lips

Won’t feel your lips

My soul will feed with love

My heart will miss you still.

09/01/2011

Lumea din spatele ochilor mei

Sunt orb si nebun

Lumea din spatele ochilor mei

Este a ta de acum

Tu porti pielea mea

Vorbesti cu vocea mea

Imi alergi prin vene

S atunci cand mainile mele

Nu vor mai simti atingerea mainilor tale

Cand buzele mele

Nu vor mai simti atingerea buzelor tale

Sufletul meu se va hrani cu dragoste

Inimii mele de tine mereu ii va fi dor.

01.09.2011

Un cersetor de timp

Un cersetor de timp, probabil cam nebun

Statea la colt de strada cu o speranta intinsa

Privind nepasator daca sunt rau sau bun,

Vrea doar sa-i dau o clipa din clipa mea extinsa

I-as arunca probabil, fiind indiferent

Monezi de mult purtate in buzunare goale

Punandu-i-le in mana, cumva cu glas prudent

As vrea sa-i spun de tine si visurile tale.

Cum clipele se scurg din mana mea batrana

In mana lui ce parca este pre grea de timp

As vrea doar amintirea ce-mi place sa ramana

Sa-i dau to ce ma doare fara nimc in schimb

Un cersetor de timp, si las in urma mea

Nici nu mai stiu de-s vise si nici nu imi mai pasa

Trec mai departe iar cu amintirea ta

Si timpul cel pierdut, si ma intorc acasa.

Viata pierduta in doi

Se sting rand pe rand felinare,

Se aud rand pe rand rugaciuni.
Lumina in scorburi dispare,
Ne-ntorcem rand pe rand in strabuni.

Am scris pe coli nesfarsite
Sfarsitul ce vine-n galop.
Ne pierdem iubiti si iubite,
Primim goliciune in loc.

Cu fruntea cazuta-n tarana,
Cu viata pierduta in doi,
Sub unghii blesteme se-aduna,
Da-mi Doamne tributu-napoi!

Viata traita in doi

Îmi curg cenuși prin vene

Și mă întorc la tine.
De mult n-am mai oprit
Așa, timpul în loc.
În ochiul gol apare,
Încet o veche lume;
În mana-mi rece cade,
Din nou, ciudatul dor.
Și mă opresc la usă,
La fel ca altă dată.
Mi se topește ghiața,
Ce scut am zămislit-o.
Sunt dintr-o altă lume,
Ce pașii m-i conduce;
Ești dintr-o altă viață,
Cândva trăită-n doi.

28.06.2010

Versuri, din cand in cand

Mai vin din cand in cand sa imi sopteasca

Cum te-am pierdut si n-am sa te mai am nicicand
Cerand ca doua fire doar amintirea sa-mpleteasca
Un singur gand spre tine si-acela muribund

Mai trec din cand in cand, cararea de-alta data
Ce poarta inca pasii, candva pereche , doi
Acum numai pe mine ma cheama nu ma poarta
Caci nici sa mor pute-voi strabate inapoi

Mai vad din cand in cand si-atunci parca aivea
Departe langa mine si parca chipul tau
M-asez din nou pe piatra s-aud cum trece vremea
E rece dar sub ea mai arde dorul meu

Mai trage Doamne niste sfori!

Mai trage Doamne niste sfori,

Si lasa timpul cu incetul.

Asa cum spunea inteleptul,

Cu o moarte, suntem toti datori,

Ca te-am iubit, o vesnicie

Grabitul timp acum imi pare

Si acum te las, cu intristare.

A fost frumos, o reverie.

Iti amintesti cand ne tineam,

Atat de mult si strans in brate?

Cand noaptea se caznea sa-nalte?

Un cer de stele diafan.

Ma rogi "-mai stai!"; te rog "-ma iarta!".

De ti-am gresit iubita mea,

Cand plec sa imi zambesti as vrea,

Chiar de o lacrima te-ncearca.

Ma trage Doamne niste sfori,

Si lasa acuma tot inaltul,

Sa fie mai sarac cu altul,

Ce pleaca dintre muritori.

Razi!

Râzi!

Copil cu ochii-n cer
Două stele-ntr-un ungher
Râzi cu râsu-ţi efemer.

Stai!
Pe-o ramura de brad
Să-ţi aline văntul cald
Pletele şi chipu-ţi drag.

Vreau!
Să cern pe fruntea ta
Pulberea de la o stea
Şi întreaga viaţa mea.

Dormi!
Şi vise cristaline
Somnul vin să ţi-l aline
În nopţi calde şi senine.

Dă-mi!
Un strop din râsul tău
Căci aş vrea să răd mereu
Braţ la braţ cu Dumnezeu.

14.01.2010

Iarna

Intr-o zi scurta de iarna

Vine un fulg de nea si-mi spune
-Sti, a inceput sa cearna,
Peste rele, peste bune.

Un covor alb de omat
Peste al toamnei umed gri.
Demult plecat-au indarat
Pasarelele zglobii

De o data cu ninsoarea
Se aseaza noaptea rece
Luna albeste departarea
Inecata in tacere

Si de odata imi tresare
Gandul ce m-arunca-n sus
Si ma-ntreb cu voce tare
-Fulgul meu, unde te-ai dus?

17.01.2010

Schimb

As vrea sa schimb trupul de lut

Cu o naluca sau cu altceva.
Sa uit tristeti ce au trecut
Tristeti ce vin sa las in urma mea.

Mai scriu bucati de poezie
In versuri ce s-eastern tacut
Pe coala alba de hartie
Cu glasul stins, aproape mut.

Iar tu ce imi curgeai candva prin vene,
Mai vino-n vizita din cand in cand
Adu-mi cadou orice, chiar si blesteme
Si lasa-ma din nou sa te privesc plecand.

Ma stern iar pe pamant, ca o ninsore rece,
Din miile de fulgi imi mai topesti cativa
In stoluri amintiri continua sa plece
Iar tu candva iubito, acum nu esti a mea.

Ia-ti Dumnezeule creatia-napoi
Si te intreaba daca nu cumva
Cand impartita-I fericirea-n doi
Oare-ai uitat de jumatatea mea.

Exilat in lumina

imi tes din dureri un cocon

in care ma-nchid

singuratic si bland

ma preschimb intr-un fluture alb

si zbor, si adorm,

intr-un pumn de copil

ce ma frange usor

poleindu-se-n palma

cu pulberea mea de iubire

adunata in treacat

Singur

Stau singur si trist in odaia pustie,
Ochii aproape orbi privesc acum straini,
La mana-mi ce tine o fotografie,
Din care cu un zambet durerea imi alini.

In soba doar focul e stins si de mult,
Ninsoarea se aseaza, pe cruce, pe mine,
La cum sufla vantul mai stau sa ascult,
Si nu mai stiu de-nvata sa cante sau suspine.

Stau singur si trist iar odaia pustie,
E rece si neagra, departe esti tu,
E noapte in mine si moarte ma-mbie
Iar eu sunt prea singur sa-i mai pot spune nu

Decembrie 200

De am sperat vreodata in searbade nimicuri

De am sperat vreodata in searbade nimicuri,
A fost doar amagirea unui vis desert,
Caci lacrimi cad acum din ochii orbi in
picuri,
Cand plange-n mine lutul rece si inert.

Eterna suferinte isi face loc in mine,
In sufletul asa pustiu si muritor,
E frig afara si ploaia incepe sa suspine,
Cazand doar pentru mine, marunt, asurzitor.

Ma-ntorc in lumea mea tacuta,
Cu spini in jur si zambete putine.
Vocea fericirii aici e pururi muta,
Doar vantul se loveste de vechile ruine.

.............

noiembrie 2000

Anti-declaratie de dragoste

Te iubesc...
nu stiu ce altceva sa spun
atunci cand imi inchid aripile si cad spre tine.
nu vad imprejurul caci ai asezat mii de oglinzi,
cand sufletul se vede-n ochi eu privesc ochi de scticla
mai tac putin poate-am sa zbor din nou
dar cum ma strangi in brate cu brate peste aripi
raman in loc privind in sus.
mai am putin si am sa strig zavacnind din tot seniul
caci vreau sa plec, din nou,
lasand in urma vise inpachetate-n pulberi.
Te iubesc...
nu vreau s-o spun soptit,
ci sa o strig din tot inaltul.

O lacrima

o lacrima ce a cazut cand ai plecat
din ochiul meu ramas prea gol fara de tine
se scurge pe obraz tarziu in noapte
si vin nebuni ce imi soptesc in minte vocea ta
in intuneric cand clipele mor
suspinele mele ce striga numele tau
se sparg in ecoul surd
al lacrimii ce cade in mana-mi rece de argint
si-am strans-o-n pumn
si-am asezat-o-n urma ta.

Primavara

Printre ramuri verzi de brad
Soarele razele-si trece
Incalzind natura rece
Cu al lui zambet cald.

Paserelele si ele
De sub iarna au iesit
Cu al lor cantec nesfarsit
Care ajunge pan' la stele.

Toti copacii infloresc
Incet, incet; unul si unul
Timid si triumfal creeandu-si drumul
Spre plaiul primaverii pitoresc.

Acum cand soarele apune
Aceasta zi de primavara se sfarseste
Dar maine iar, de la-nceput porneste
Cu toate frumusetile din lume.


14.04.1995