De am sperat vreodata in searbade nimicuri

De am sperat vreodata in searbade nimicuri,
A fost doar amagirea unui vis desert,
Caci lacrimi cad acum din ochii orbi in
picuri,
Cand plange-n mine lutul rece si inert.

Eterna suferinte isi face loc in mine,
In sufletul asa pustiu si muritor,
E frig afara si ploaia incepe sa suspine,
Cazand doar pentru mine, marunt, asurzitor.

Ma-ntorc in lumea mea tacuta,
Cu spini in jur si zambete putine.
Vocea fericirii aici e pururi muta,
Doar vantul se loveste de vechile ruine.

.............

noiembrie 2000