Stau singur si trist in odaia pustie,
Ochii aproape orbi privesc acum straini,
La mana-mi ce tine o fotografie,
Din care cu un zambet durerea imi alini.
In soba doar focul e stins si de mult,
Ninsoarea se aseaza, pe cruce, pe mine,
La cum sufla vantul mai stau sa ascult,
Si nu mai stiu de-nvata sa cante sau suspine.
Stau singur si trist iar odaia pustie,
E rece si neagra, departe esti tu,
E noapte in mine si moarte ma-mbie
Iar eu sunt prea singur sa-i mai pot spune nu
Decembrie 200
Ochii aproape orbi privesc acum straini,
La mana-mi ce tine o fotografie,
Din care cu un zambet durerea imi alini.
In soba doar focul e stins si de mult,
Ninsoarea se aseaza, pe cruce, pe mine,
La cum sufla vantul mai stau sa ascult,
Si nu mai stiu de-nvata sa cante sau suspine.
Stau singur si trist iar odaia pustie,
E rece si neagra, departe esti tu,
E noapte in mine si moarte ma-mbie
Iar eu sunt prea singur sa-i mai pot spune nu
Decembrie 200
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu