Mai trage Doamne niste sfori,
Si lasa timpul cu incetul.
Asa cum spunea inteleptul,
Cu o moarte, suntem toti datori,
Ca te-am iubit, o vesnicie
Grabitul timp acum imi pare
Si acum te las, cu intristare.
A fost frumos, o reverie.
Iti amintesti cand ne tineam,
Atat de mult si strans in brate?
Cand noaptea se caznea sa-nalte?
Un cer de stele diafan.
Ma rogi "-mai stai!"; te rog "-ma iarta!".
De ti-am gresit iubita mea,
Cand plec sa imi zambesti as vrea,
Chiar de o lacrima te-ncearca.
Ma trage Doamne niste sfori,
Si lasa acuma tot inaltul,
Sa fie mai sarac cu altul,
Ce pleaca dintre muritori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu