Suflet de poet

asa sunt eu si asa voi fi,
pana atunci cand voi muri
singur mereu, singur si trist
pentru cei din jur nu mai exist.

soarele meu e rece si stins
un zambet trist pe chipul nins,
ma arde ghiata din priviri
si-nchin un vers amar eternei despartiri.

ca trestia de vant m-aplec
dar ma ridic si iarasi plec
pe-acelasi drum ce duce spre apus
acolo unde soare nu-i, nici stele nu-s.

asa sunt eu suflet firav
mereu plangand, mereu bolnav,
mereu gandul il suferinta-l port,
mereu sunt viu, mereu sunt mort.



23.08.1996